Show MUST go on, no matter what!
     Îmi pierdusem inspiraţia de când am creat electroşocurile. Întâmplări triste şi şocante, în acelaşi timp, petrecute recent, m-au impulsionat să încep acest prim articol pe blog.
    Cu toţii ştim de multiplele cazuri de sinucideri din ultima vreme, intens mediatizate de mass-media perfidă, care se hrăneşte de pe urma acestor drame umane. Am zis şi o repet: mediatizarea lor excesivă nu face decât rău, atât familiilor implicate cât şi celorlalţi labili psihic încolţiţi de gândul morţii, cărora le dau idei.
     Pentru prima oară în viaţă, mă simt norocoasă în snobia mea. Decât să citesc filozofie morbidă, deprimantă (Kafka, Cioran se regăseau printre lecturile unora dintre nefericiţi) mai bine ancorată în realitate, luptând cu greutăţile vieţii. Bine zicea cel care compara viaţa cu un fir de aţă. Suntem fragili, azi suntem, mâine putem să nu mai fim.
    Nu se merită pentru nimic în lume să sacrifici ce ai mai de preÅ£! Orice religie ai avea, oricât de greu Å£i-ar fi, orice curiozităţi bolnăvicioase ai avea despre ce se găseÅŸte dincolo - absolut nimic nu justifică capitularea. Sinuciderea este, după părerea mea, actul de suprem egoism. Chiar să nu te gândeÅŸti la câte vieÅ£i distrugi odată cu cea proprie? La câte psihicuri striveÅŸti odată cu un asemenea gest? Cu toÅ£i cei care Å£in la tine cum rămâne? “Screw them all!” nu?
   EÅŸti trist, abătut, deprimat…ok, exteriorizează-te, vorbeÅŸte deschis despre ce te macină, nu lăsa gândurile negre să te aducă la autodistrugere. Åži luptă!! Te-a părăsit el/ea, Å£i-ai pierdut toată averea, te discriminează unii, ÅŸi-au bătut joc de tine, ai pierdut pe cineva, oricare ar fi “motivul” nu este unul justificat! Indiferent dacă eÅŸti ateu sau de o anumită religie ÅŸi crezi în viaÅ£a după moarte, viaÅ£a asta pe care o ai acum trebuie s-o trăieÅŸti din plin, să laÅŸi ceva în urma ta pe Pământul ăsta… să nu exiÅŸti DEGEABA!
   Când te gândeÅŸti că unii luptă cu boala, trăgând cu dinÅ£ii de încă o clipă de viaţă, alÅ£ii luptă cu foametea ÅŸi sărăcia lucie, alÅ£ii trăiesc într-o permanentă spaimă în zone de conflict armat…dar nu se dau bătuÅ£i ÅŸi preÅ£uiesc fiecare secundă. Pentru toÅ£i cei care nu au avut de ales, pentru toÅ£i cei care pe patul de moarte înfrânÅ£i de cancer s-au rugat de divinitate pentru cruÅ£are, pentru toÅ£i cei răpuÅŸi de atac de cord departe de casă ÅŸi de cei iubiÅ£i, pentru toÅ£i cei pierduÅ£i în războaie pentru o cauză ce nu le aparÅ£inea ÅŸi care s-au dus cu lacrimi în ochi ÅŸi cu gândul la cei de acasă pe care îi lăsau în urmă, pentru toÅ£i cei care mor zilnic în accidente, de foame sau în atacuri teroriste…pentru toÅ£i aceÅŸtia cărora le-a fost răpită viaÅ£a împotriva voinÅ£ei lor, tu ai o datorie! Ai datoria sfântă să trăieÅŸti pentru că te numeri printre norocoÅŸi ÅŸi pentru că din motive străine nouă, încă nu Å£i-a venit rândul!
   Mai pierzi lupte în viaţă, trebuie să ştii şi să pierzi, dar no matter what, SHOW MUST GO ON!!
July 4th, 2007 at 5:10 pm
Daca am putea sa donam fericire, proabil ca multi ar fi fost salvati. Plus ca la noi cazurile de sinucidere sunt doar niste scuze patetice. Dar asa e romanul, inghite pana nu mai poate.
July 4th, 2007 at 8:58 pm
Din pacate la unii chiar nu e vorba k au inghitit prea multe, ci tocmai k poate au avut o viata prea buna, lipsita de griji si stresuri majore…
July 5th, 2007 at 11:31 pm
Da… Intr-adevar, multi au scuze jalnice cind vine vorba de sinucidere, si da, nimeni nu ar trebui sa faca asta… Dar, pe de alta parte (asta vorbesc in cazul in care omul care face asa ceva nu este bolnav cu capul), imi dau seama cit curaj ii trebuie unei persoane sa se sinucida. Inca o data, nu tin cu cei care recurg la aceasta metoda de rezolvare a problemelor.
July 12th, 2007 at 10:22 pm
A te sinucide denota o lasitate fara de limite in fata vietii.
July 18th, 2007 at 9:47 am
passive_agressive spune k e nevoie de un curaj imens k sa te sinucizi…da ma ejti un geniu:P,sari de la etaj …adrenalina la maxim..si se termina totul in 1,2sec. …da sa te va eu , curajosule,dak ar fi sa luptzi intr-un razboi j ai jti k nu ai sanse de reusita…si ai mai jti k trebuie sa te mai si intorci acasa…sa te vad atunci ,curajosule!asa sunt multzi in lumea asta , ei “sunt si fac “,da knd e vorba de curaj adevarat….Ba k sa te sinucizi itzi trebuie doar o sfoara sau ceva de genu…da k sa traiesti tre sa luptzi cu milioane de oameni kre sunt impotriva ta si cu alte milioane de situatzii potrivnice …mai gandeste-te!
September 14th, 2007 at 5:28 pm
Bine zis. Adevaratul curaj este sa traiesti si sa dai piept cu toate nedreptatile din lumea asta.