Dincolo
M-asez la masa cu prieteni
Sau cu dusmani; imi e totuna
Ca muzica ce canta-ntruna
Precum durerea…
In jurul meu aud discutii,
Mai sorb din paharul cu bere,
Iar lumea curge monotona
Fara solutii…
-Tu ce mai zici?
Intreaba unul dintre-amici
Si ma retrag subit
In universul simplu si finit
Al paharului cu bere
Ce placere…
Iubitul meu a adus flori
Si lumea-i plina de culori;
Eu doar beau un pahar cu bere
Ce decadere…
Mai beau si las paharul gol.
Tot beau, pahar dupa pahar
Sa curga lumea mai domol,
Si pentru mine…
September 12th, 2007 at 8:07 pm
Doresc sa-i urez “Bun venit!” lui zaoneandonly in lumea Electrosocurilor! Un inceput promitator in ale scrisului, la mai mare si…sa curga berea! ;))
[later edit] Cred ca cel mai mult imi plac versurile: “Si ma retrag subit / In universul simplu si finit / Al paharului cu bere /Ce placere…” Sa fie bautoarea din mine care vorbeste? ;))
September 12th, 2007 at 8:09 pm
Va multumesc, Webmaster!
September 13th, 2007 at 1:25 am
vrem link.. sa facem misto sau sa felicitam, dupa caz
September 13th, 2007 at 1:44 am
I r baboon pesemne…Ce link??!!
September 13th, 2007 at 2:48 am
haha esti aproape amuzanta… din formularea Foxanei se putea intelege ca ti-ai deschis blog.. vrea lumea sa te laude putin si aluzezi la iq-ul presupus scazut… u`re a lost cause… (asta ca sa intelegi si tu, poliglota, ca Foxana)
September 13th, 2007 at 9:21 pm
Nu am blog. Il parazitez pe-al
Foxanei. Nu a fost nici-o aluzie. Orice inteligent isi permite sa fie prost din cand in cand. Mai ales cand este 2 am si este inca la scarbiciu!!!!
September 17th, 2007 at 2:16 pm
Hai sa lamurim niste chestii, oameni buni! Poezia de mai sus este scrisa de zaoneandonly, editor pe acest blog. Nu mai faceti confuzii.
March 31st, 2008 at 2:05 pm
ermm-hrm-hm, deci… raspuns tardiv dar oarecum rapid:
lumea curge aproape firesc…
eu de piatra ma tin,
de piatra ma dau,
de piatra ma gasesc.
se duc la vale bolovanii seci
pasivi in apa vesnic curgatoare
se slefuiesc in ape reci
si-ajung farame in serena mare
rasar din fluviul mediocru,
sub dalta apelor maiestre
sculpturi fara de suflet, fara soclu
macar de ar iesi statui ecvestre!
iar eu ma cramponez prin apele turbate
de alte pietre ma lovesc
ma las infrant de cataracte
sau intr-o stanca tare ma proptesc
opreste-ti apele involburate
in stavilarul pietrei mele!
pastra-vom undele curate
sa oglindim in ele stele.
din piatra-mi seaca am sa-ti curg izvoare
cu dulcea-ti apa sa le impletesc
pierduta piatra-ntre hotare,
in iazul meu sa te opresc!
in ciuda iminentului torent
vom imblanzi suvoaiele-n dantele
si vom marca fastuos acel moment
cu semnatura miilor de stele
si de va fi sa ne inece
potopurile infernale
cadea-voi trist in apa rece
pastrand in mine, insa, gustul apei tale
in juru-mi apele-s infuriate,
din cand in cand eu ma opresc,
din valuri strigatu-mi razbate:
“nu curg cu lumea! ma rostogoleeeesc!”
.
ii putem spune simplu, panta rhei sau rock’n roll, baby!
March 31st, 2008 at 4:36 pm
fireste, raspuns inspirat de zaoneandonly si dedicat ei.
April 1st, 2008 at 11:17 pm
Prompt si la obiect! Mai mult sau mai putin…:D Glumesc! Pt ca mi-a fost dedicata, imi voi permite sa spun ca imi place. Mai ai?
(asta n-a fost gluma) Si eu!:D
May 26th, 2008 at 11:32 am
ete mai am niste nuci incifrate:
am venit sa iti aduc aceste nuci
sirena in costum de lana scoicile mint
in orasul acesta se traieste in intuneric
iar eu credeam ca dragostea are ochi verzi
deseori frumusetea este o haina pe care o imbraci
intr-o dimineata cu ganduri bune
fericirea insa nu e o gaura in asfalt
si nici iubirea un microb vulnerabil
se taie adanc cu o lama ascutita
privesc catre geamandura
voiam sa fac un val care sa te poarte
am pastrez cojile pentru talpile mele
si las miejii pe un fund de mare