Electroşocuri

Articol dedicat studentelor nervoase, precum şi studenţilor preocupaţi de colegele lor

     O reală problemă sau una închipuită de nişte studente frustrate de viaţă? Am decis să studiez problema din cât mai multe puncte de vedere şi, în stilu-mi caracteristic, cât mai obiectiv cu putinţă.     

     Cândva pe vremuri, când Politehnica nu era Universitate, ci Institut Politehnic, procentajul fetelor care dădeau admiterea aici era mult mai mic. Drept urmare, poate fi scuzabil faptul că, de exemplu, existau mai puţine băi destinate sexului frumos (deşi în mod normal ar trebui să fie invers) sau că, sporadic, ele nu existau deloc. Ceea ce nu este deloc scuzabil este lipsa modernizărilor în acest sens, odată cu trecerea anilor şi cu modificarea statisticilor pe sexe a studenţilor admişi în Poli. Este, de exemplu, inadmisibil, să existe un unic întrerupător pentru un unic bec ce luminează atât baia băieţilor, cât şi baia fetelor, şi acel unic întrerupător să fie localizat în baia domnilor. Dacă tot se laudă cu faptul că ei s-au născut pentru a fi ingineri, atunci presupun că ar putea rezolva această mică problemă inginerească, nu? Este, iarăşi, inadmisibil ca în anul de graţie 2007, să existe culoare în corpul B al facultăţii de Electronică, unde nu există deloc băi pentru fete.      

     Dar de ajuns cu băile. Să trecem rapid în discuţie atitudinea oamenilor şi să încercăm să identificăm potenţiale comportamente misogine. Am refuzat să mă iau după zvonuri de genul: “În cutare facultate există un prof care le dă afară pe fete de la curs şi nu le primeşte niciodata.” şi să aflu întâmplări concrete păţite de diferite studente în Poli. Am vorbit cu fete din ETTI, Automatică şi din FILS. În Automatică, laborantele de POO şi un anumit prof de PI (proiectarea informatiei) consideră că pe aceleaşi răspunsuri la un test, fetele merită să ia 9, iar băieţii 10. Mai mult, un anumit profesor de POO i-a atras atenţia unei fete care se descurca bine la programare, zicându-i că are “mintea aproape de a unui băiat”. În general, în Automatică, s-a observat o atitudine “glumeaţă” din partea profesorilor la adresa fetelor, nepărtinitoare la notă, însă o atitudine clar misogină din partea femeilor: asistente / laborante. La FILS se întâlneşte aceeaşi problemă cu programarea: “Din punctul de vedere al profei de lab de OOP, femeile nu pot fi programatori. De asta fetele au avut note muuult mai mici!” Întrebând despre situaţia (obsedantă în mintea mea) a băilor, fetele din facultăţile pomenite mai sus, mi-au răspuns că nu există probleme, existând număr egal de băi, într-o stare de salubritate ok.     

     În ETTI, există vreo câţiva profi misogini, cu atitudini de genul: “Dom’şoară, ce cauţi la Politehnică?” sau “Femeile nu sunt făcute să fie ingineri.” Există un anumit profesor de CCP, care depunctează vizibil la un proiect echipele formate exclusiv din fete, făcând glume de genul: “Trupa ASIA, ce faceţi?” În general însă, la laboratoare este foarte bine dacă ai asistenţi, şi nu asistente. Ei sunt mult mai înţelegători cu fetele, şi trecând cu vederea încercările nereuşite ale unora de a flirta cu studentele, chiar îţi explică mai bine şi sunt mai obiectivi în punctare. Laborantele, însă, sunt afectate de o doză inexplicabilă de misoginism, avantajând clar băieţii. Ajungând la capitolul secretariat, dăm de alte femei (frustrate sau nu) care posedă şi ele o doză consistentă de misoginism. Dacă eşti fată şi vrei să ceri cămin pe vară, trebuie să treci pe la biroul unui anumit prodecan pentru a depune cererea. Dar până să ajungi să vorbeşti cu prodecanul, trebuie să te înţelegi cu secretarele acestuia, care ţin să te avertizeze că: “Noi nu vă dăm cămin pe timpul verii, pentru a face trotuarul. Trebuie să aveţi carte de muncă.”    

     În aceste condiţii, după ce te saturi de hachiţele unei seminariste inapte, care pe deasupra mai îşi bate joc de tine şi te depunctează, după ce te saturi de un laborator făcut în dorul lelii, în care tocmai ţi-ai tocat nervii cu o altă “nevastă disperată” şi după ce, în cele din urmă, faci cunoştiinţă şi cu dilemele existenţiale de a-şi cumpăra ojă roşie sau roz ale anumitor secretare, ajungi la o concluzie cel puţin cutremurătoare. De unde provine acest misoginism la femei care lucrează într-un mediu de bărbaţi? De unde atâta ură şi dispreţ faţă de nişte fiinţe care le împărtăşesc aceleaşi probleme, la urma urmei? Oare, lucrând cot la cot cu bărbaţii, au uitat că sunt femei? Oare, străduindu-se să câştige competiţia cu bărbaţii, au început să calce în picioare pe cele care ar trebui să le fie aliate? Oare, odată ajunse în partea cealaltă a catedrei/biroului, au început să trăiască cu impresia că sunt mai speciale şi că altele nu merită să reuşească să răzbată într-o lume inginerească (încă) a bărbaţilor? Oare sunt chiar atât de disperate încât văd potenţiale competitoare la jobul lor în pielea fiecărei studente?    

     Oficial URĂSC misoginele! Îmi doresc să vă daţi cu capul de un perete imaginar rece şi să realizaţi cât de mult aţi decăzut şi cât de mult aţi orbit!

October 22nd, 2007 | Category: I'm pissed!, Poisonous, Social & Politics, Student frustrations | Subscribe to comments | Leave a comment | Trackback URL