Daţi-mi scorpia înapoi!
Căzuse ruptă de oboseală pe primul scaun care i-a sărit în ochi, în metroul destul de liber la acea oră târzie. Un iz puternic de bere îi izbea nările din dreapta, o putoare toxică de transpiraţie o pocnea din stânga. Trei beţivi guralivi îi deranjau timpanul drept, o voce piţigăiată vorbind la telefon îi străpungea urechea stângă. Peste tot în jur numai lume ponosită, tristă, cu privirile cufundate în întunericul subteranului.
Soluţia pentru poluarea fonică a găsit-o astupându-şi urechile cu muzică. Celelalte două simţuri le-a calmat prăbuşindu-se într-o stare de amorţeală, apropiată leşinului. Pleoapele îi deveniseră grele de somn, nasul îşi minimizase capacitatea de inspirare şi expirare.
În acel moment gândurile au început să o sâcâie, asemeni unor bormaşini găurind pereţi în dimineţile liniştite de duminică. O măcinau alegerile făcute în trecut, lipsa de luciditate, precum şi starea de alienaţie în care ajunsese. O dezamăgiseră mulţi şi multe, dar înainte de toate se dezamăgise pe sine şi ajunsese să nu se mai recunoască. Îi era dor de scorpia care fusese cândva, detestând personajul pozitiv şi naiv, călcat de toţi în picioare, care ajunsese. Nebunia o făcuse să-şi implore prietenii să-i spună cuvinte rele, să-i spună că este vrăjitoarea malefică de odinioară. Însă toţi nu puteau decât să-i confirme evidentul, nu mai rămăsese nimic din duritatea, intransigenţa şi hotărârea din trecut.
Deodată simÅ£i cum i se prelinge o lacrimă pe obraz. Fluidul care i se scurgea pe faţă avea o consistenţă groasă ÅŸi un miros Å£ipător, care i se părea cunoscut. Aproape că putea să vadă ÅŸi culoarea picăturii, deÅŸi îşi păstra ochii închiÅŸi… un roÅŸu închis asemeni vinului. Drumul lacrimei s-a încheiat la contactul cu buzele, odată cu conÅŸtientizarea gustului de sânge… Asta a declanÅŸat alte ÅŸuvoaie de sânge să izvorască din ochi, gură, urechi, nas. O cicatrice se rupsese undeva în sufletul ei.
A continuat să sângereze până când tot sângele infectat cu bunătate s-a dus… a rămas rece. TotuÅŸi, căldura malefică din trecut nu-ÅŸi făcea simÅ£ită prezenÅ£a în organism. Pierise flacăra drăcească, pierise ÅŸi licărirea angelică… ÃŽngeri ÅŸi demoni dispăruseră, în locul lor rămânând doar un imens pustiu descurajant.