Senzational. Sau doar stupid.
Ma trezesc azi dimineata din cauza unui zgomot ce venea de pe hol. Enervata de faptul ca somnul imi fusese intrerupt (iar statusem pana tarziu pe net), ies din camera sa vad ce se intampla out there. Usa apartamentului era deschisa, iar de pe scara blocului se auzeau voci, una dintre ele fiind a mamei. Un mos aurolac isi facuse culcusu in dreptul usii noastre si acum administratora blocului impreuna cu alti vecini si cu ai mei parinti parlamentau cu bosorogul incercand sa-l convinga sa se urneasca de acolo. Imi fac si io aparitia ciufulita de dupa usa si ma mir de show-ul pe care il facea amaratul ala.
Dupa indelungi parlamentari au reusit sa-l “conduca” afara din bloc. Un alt eveniment avea insa sa ne uimeasca si mai tare in aceasta zi cenusie de ianuarie.
Dupa ceva timp de la intamplarea de dimineata ne trezim cu vecinii de dedesubt la usa.
Ce se intamplase? Se incuiasera “saracutii” pe dinafara. 
Ce treaba aveau cu noi? Vroiau vezi doamne sa vina cu un alpinist care sa se “arunce” de la noi din balcon si sa intre pe geamul deschis al balconului lor.
De ce atata sictir in relatarea mea? Sunt aceiasi vecini (sau ma rog, acelasi proprietar…acu cred ca este inchiriat apartamentul) care acu cativa ani, pe vremea cand ma chinuiam sa invat pentru Bac, au inceput sa sape absolut tot in nenorocirea aia de apartament, ascutindu-si bormasinile pe creierii mei. Scandalurile si nervii facuti atunci mi-au revenit azi brusc in memorie. Nu stiu cum se face, dar suntem inconjurati de prostie si tupeism: atat vecinii de dedesubt, cat si cei de deasupra se intrec in mitocanie.
Revenind la indivizii de la usa, tata le-a cerut sa se intoarca cu proprietarul apartamentului, precum si cu presedintele blocului. De intors s-au intors, la fel de prosti cum plecasera. L-au adus cu ei si pe un mosulet: alpinistul angajat sa faca treaba. Singurul care gandea in toata “echipa de soc” era alpinistul. Ne-a scutit de deranj, hotarandu-se ca e mai sigur sa coboare de pe terasa blocului. (Era la mintea cocosului ca nu avea de ce anume sa isi sprijine corzile la noi in balcon, nu?!)
Reproduc mai jos un material audio-video realizat cu ocazia evenimentului de azi. Fundalul sonor, asigurat de Parazitii - Moartea intreaba de tine, a fost ales sugestiv pentru a ilustra comicul de situatie.
January 21st, 2008 at 1:32 am
:)) trebuie sa recunosc ca m-ai binedispus
singurul lucru pe care nu il inteleg: de ce nu te amuzi mai mult pe seama situatiilor de genul asta? totusi, e ceva ce nu se intampla zilnic, sa iti “escaladeze” cineva blocul :)) acum imi dau seama ce fel de Romeo mi-ar trebui daca as vrea sa intre prin balcon =))
January 21st, 2008 at 1:34 am
Oh lol! Vrei sa ti-l imprumut pe “Zburatorul” meu, iubita? ;)) Vezi ca e ff rezistent si ff potent. :))
January 22nd, 2008 at 8:02 pm
da:) cu adevarat senzational:)) nu il trimiti la DDD? succes in ses fox!