Despre campanie, pungi, becuri şi altele
Ian Brown - Nah nah
Nu, nu e încă un articol virulent despre campania electorală şi despre nemulţumirile mele cu privire la nemernicii de la primărie… este doar o înşiruire de evenimente şi observaţii personale făcute în plimbările mele prin acest oraş nevrotic.
1. La puţin timp după ce pomeneam de inexistenţa unor coşuri de gunoi eco-friendly, am sesizat apariţia a 3 tomberoane lângă “şantierul” liniei lui 16, pe care stătea scris UE-friendly mai mult: Hârtie, Plastic, Sticlă. Evident toate erau pline cu moloz şi alte cele şi evident nu erau golite niciodată.
2. În zonele super aglomerate precum Universităţii, Romană, au apărut roboţeii electorali, acei tineri care, din convingere sau nu, agasează trecătorii cu fluturaşi şi alte obiecte imprimate cu moacele diverşilor candidaţi. PNL-ul dă becuri, frate! (incandescente pentru că se pare că Ludovicel nu le are cu trendul Global Warming) PD-L-ul împarte pungi portocalii cu pixuri şi alte rahaturi. Dar nu le împarte orişiunde, ci ţi se înfiinţează chiar la uşa apartamentului. Păcat că nu am fost de faţă la următoarea întâmplare, altul ar fi fost deznodământul… Tata s-a trezit cu “caravana” portocalie la uşă: 4-5 tineri toţi portocalii şi toţi ţinând pungi de aceaşi culoare în mâini.
Portocalii: Bună ziua! Suntem de la… (poezioara învăţată)
Tata: Da, da, da… (Apoi, ochii mari): Aaaa… aveţi puuungi?! (Întinzând mâna către una din pungi, ignorând poezia recitată sârguincios de către portocalii): Sunt pentru mine, nu?
Portocalii: Da, da… Ştiţi, am vrea să vă notăm numele…
Tata (în continuare absorbit de pungă): Scrie pe uşă.
Portocalii: Un număr de telefon ne puteţi da?
Tata (brusc trezit din reverie): NU… aa… nu am telefon! (Trânteşte uşa)
3. Mergând pe Bd. Dacia într-un lung drum spre casă, trec pe lângă un grup de liceeni care stăteau frumos la o ţigară. Liniştea lor a fost deranjată de o damă care îşi plimba patrupedul: “Hey, tu băiatul, de ce arunci ţigara pe jos? Da, tu băiatul în tricou maro…” Mergeam prea repede ca să mă opresc şi să-i aplic replica ce ar fi meritat-o: “Dar tu cucoană, de ce laşi căcatul javrei tale în mijlocul drumului în loc să-l strângi şi să-l iei cu tine?!”
4. Şi în cele din urmă, m-am ciocnit de acea categorie socială care mă scoate din sărite la culme şi despre care am mai scris. Categoria “pipiţe de piaţă”, numite şi “târfuliţe de mahala” sau pur şi simplu: categoria “fatăăă!” Episodul în sine nu a constat decât în simpla interacţiune cu una din aceste specimene şi primirea unei reacţii tipice din partea ei: ţipete, tupeu, înjurături şi nelipsitul “fatăăă”. Înjurătura mea printre dinţi nu a avut acelaşi efect “educativ” pe care l-ar fi avut un upercut de stânga şi lipirea cu moaca de asfalt, urmată de aplicarea unei amprente de adidas pe ţeasta ei mult prea subţire. Ah, dar mă îndoiesc că ar fi avut vreun efect asupra ei… individele astea par făcute din plastilină.
Cam atât pentru astăzi… dacă s-a terminat melodia până aţi terminat de citit înseamnă că aţi visat cu ochii deschişi la o confruntare cu o “fatăăă”! 
May 15th, 2008 at 8:43 pm
Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, asta era melodia pe care am asteptat toata ziua sa o ascult! Aveam nevoie de ea! Imi exploda capul si sufletul de pofta sa ascult o melodie frumoasa ;))
Multumesc!
May 15th, 2008 at 9:01 pm
Cu placere. Ma bucur ca ti-a dezamorsat capul si ti-a saturat pofta sufleteasca. ;))