Despre campanie, pungi, becuri ÅŸi altele
Ian Brown - Nah nah
Nu, nu e încă un articol virulent despre campania electorală ÅŸi despre nemulÅ£umirile mele cu privire la nemernicii de la primărie… este doar o înÅŸiruire de evenimente ÅŸi observaÅ£ii personale făcute în plimbările mele prin acest oraÅŸ nevrotic.
1. La puÅ£in timp după ce pomeneam de inexistenÅ£a unor coÅŸuri de gunoi eco-friendly, am sesizat apariÅ£ia a 3 tomberoane lângă “ÅŸantierul” liniei lui 16, pe care stătea scris UE-friendly mai mult: Hârtie, Plastic, Sticlă. Evident toate erau pline cu moloz ÅŸi alte cele ÅŸi evident nu erau golite niciodată.
2. ÃŽn zonele super aglomerate precum Universităţii, Romană, au apărut roboÅ£eii electorali, acei tineri care, din convingere sau nu, agasează trecătorii cu fluturaÅŸi ÅŸi alte obiecte imprimate cu moacele diverÅŸilor candidaÅ£i. PNL-ul dă becuri, frate! (incandescente pentru că se pare că Ludovicel nu le are cu trendul Global Warming) PD-L-ul împarte pungi portocalii cu pixuri ÅŸi alte rahaturi. Dar nu le împarte oriÅŸiunde, ci Å£i se înfiinÅ£ează chiar la uÅŸa apartamentului. Păcat că nu am fost de faţă la următoarea întâmplare, altul ar fi fost deznodământul… Tata s-a trezit cu “caravana” portocalie la uşă: 4-5 tineri toÅ£i portocalii ÅŸi toÅ£i Å£inând pungi de aceaÅŸi culoare în mâini.
Portocalii: Bună ziua! Suntem de la… (poezioara învăţată)
Tata: Da, da, da… (Apoi, ochii mari): Aaaa… aveÅ£i puuungi?! (ÃŽntinzând mâna către una din pungi, ignorând poezia recitată sârguincios de către portocalii): Sunt pentru mine, nu?
Portocalii: Da, da… ÅžtiÅ£i, am vrea să vă notăm numele…
Tata (în continuare absorbit de pungă): Scrie pe uşă.
Portocalii: Un număr de telefon ne puteţi da?
Tata (brusc trezit din reverie): NU… aa… nu am telefon! (TrânteÅŸte uÅŸa)
3. Mergând pe Bd. Dacia într-un lung drum spre casă, trec pe lângă un grup de liceeni care stăteau frumos la o Å£igară. LiniÅŸtea lor a fost deranjată de o damă care îşi plimba patrupedul: “Hey, tu băiatul, de ce arunci Å£igara pe jos? Da, tu băiatul în tricou maro…” Mergeam prea repede ca să mă opresc ÅŸi să-i aplic replica ce ar fi meritat-o: “Dar tu cucoană, de ce laÅŸi căcatul javrei tale în mijlocul drumului în loc să-l strângi ÅŸi să-l iei cu tine?!”
4. Åži în cele din urmă, m-am ciocnit de acea categorie socială care mă scoate din sărite la culme ÅŸi despre care am mai scris. Categoria “pipiÅ£e de piaţă”, numite ÅŸi “târfuliÅ£e de mahala” sau pur ÅŸi simplu: categoria “fatăăă!” Episodul în sine nu a constat decât în simpla interacÅ£iune cu una din aceste specimene ÅŸi primirea unei reacÅ£ii tipice din partea ei: Å£ipete, tupeu, înjurături ÅŸi nelipsitul “fatăăă”. ÃŽnjurătura mea printre dinÅ£i nu a avut acelaÅŸi efect “educativ” pe care l-ar fi avut un upercut de stânga ÅŸi lipirea cu moaca de asfalt, urmată de aplicarea unei amprente de adidas pe Å£easta ei mult prea subÅ£ire. Ah, dar mă îndoiesc că ar fi avut vreun efect asupra ei… individele astea par făcute din plastilină.
Cam atât pentru astăzi… dacă s-a terminat melodia până aÅ£i terminat de citit înseamnă că aÅ£i visat cu ochii deschiÅŸi la o confruntare cu o “fatăăă”! 
May 15th, 2008 at 8:43 pm
Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, asta era melodia pe care am asteptat toata ziua sa o ascult! Aveam nevoie de ea! Imi exploda capul si sufletul de pofta sa ascult o melodie frumoasa ;))
Multumesc!
May 15th, 2008 at 9:01 pm
Cu placere. Ma bucur ca ti-a dezamorsat capul si ti-a saturat pofta sufleteasca. ;))